duminică, 10 octombrie 2021

Neputinta

 Liceele trebuie sa se închidă. Măcar o luna. Sunt focare imense de covid! Cum este posibil ca conducerea liceelor din Bucuresti și din Ilfov sa nu decidă intrarea in online? Ce suporta un director? Sa aibă pe conștiința niște oameni pe care nu i cunoaște? Oameni de care nici nu vrea sa audă! A spalat cineva creierul directorilor de licee? Adolescenții nu respecta nicio regula! Sunt imaturi! Cred ca lor nu li se poate intampla! Și poate ca lor chiar nu li se intampla, dar li se intampla părinților, bunicilor, colegilor de munca a părinților, rudelor acestora, etc Chiar pot directorii sa trăiască cu gândul asta? 

Treziți va! Orice educație școlară se poate recupera! Un plămân bolnav, nu prea! Treziți va părinți! Țineți va copii acasă! Sunt mari, pot sta nesupravegheati! Iar dacă vor sa învețe, vor învata când vor putea de vor mânca cartea! Iar dacă nu vor sa învețe, degeaba ii trimiteti la liceu! Tot nu vor invata! 

Ce se intampla in societatea noastră? Chiar nu mai exista nicio valoare umană?

Părinți, ati fost atât de slabi ca elevi încât sa măsurați calitatea copilului vostru prin notelele si diplomele pe care le obține?

joi, 15 iulie 2021

Graba

 Am auzit o știre in dimineața asta: la universitatea din Targul Mureș, facultatea de farmacie parca, se derulează un proiect prin care elevi de liceu, absolvenți de clasa a 11a, sunt “ studenți de vara”, adică stau prin facultate și in căminul facultății, ca sa vadă cum este viața de student.😳

Brusc mi a venit in minte o intrebare pe care mi o pusesem cu ani in urma, când copilul meu era adolescent: de ce se grăbesc? De ce nu se bucura de ceea ce au? De ce nu lasă viața sa curgă de la sine, fără sa forțeze lucrurile? De ce vor sa fie mai repede adulti? Cum vad ei bucuria de a fi adult? Ce anume a greșit societatea, familiile, părinții, Mass-media, școala, etc in ceea ce au inoculat in mintea copiilor/ adolescenților, de nu se pot bucura de vârsta lor?

Nu am răspunsuri. Doar constat. Și îmi pare rău pt ei. Lucrurile sunt așa: 18 ani ești copil+ adolescent iar restul, pana la hai sa zicem in medie 70 ani, ești adult. Adică 25,7% dintr o viața de 70 de ani, te bucuri de o perioada liberă, fără responsabilități și griji. De ce ai vrea sa micșorezi aceasta perioada?

duminică, 6 septembrie 2015

Delia

Vineri seara a fost concertul Deliei la Hard rock cafe in Herastrau. Intr-un moment de slabiciune, joi, m-am dus acolo sa imi iau un bilet. Cand ajung si cer un bilet cu loc , bineinteles ,aflu ca nu mai sunt disponibile decat bilete in picioare : 55 de lei. Dupa un schimb de intrebari si raspunsuri , recunosc in sinea mea ca e cam tarziu cu o zi inainte sa mai gasesti si loc. Duduia cu care ma conversam ma vede tare dezamagita si imi face o mare oferta: 60 de lei ca sa am parte si de intalnirea. Chiar asa: intalnirea. Ma uit bovin la ea si ii spun frumos ca nu inteleg. Ea atunci repeta: intalnirea. Eu continui bovin intreband-o: intalnirea cu cine? Pufneste usor pe nas si zice: cu artista. Eu: care artista? Ea usor enervata: Delia! Aaaaa ,zic, am inteles: 55 de lei = stau in picioare , o vad pe Delia cantand , apoi plec sau 60 de lei= stau in picioare , o vad pe delia cantand , ma intalnesc cu Delia si dau mana cu ea ,apoi plec. Oooo nuuu , zice ea , 55 de lei + 60 de lei = 115 lei dau mana cu artista. Ma apuca un ras isteric . Aproape cu lacrimi in ochi , razand , imi iau un bilet de 55 de lei.
Plec si ma gandesc ca lumea a innebunit. Ma consolez cu ideea ca asta e.
Finalul: Delia trebuia sa cante intre ora 22,00 si 23,45 dupa cum anuntase. In loc de asta a venit la 22,30 si a plecat la 23,20. Raman cu buza umflata ca toti ceilalti cu bilete in picioare si plec. Pe drum ma gandesc ca probabil ora in care trebuia sa mai cante , a petrecut-o dand mana cu cei care au platit asta. Dar oricum asta era mai scump decat cantatul ei.
Domne , lumea chiar a innebunit!!!!!

duminică, 24 mai 2015

Poveste

Unui baiat ii place de o fata.Nu spune nimic , nu ii arata nimic. O singura data se aseaza in banca langa ea la ora de engleza si rade cineva de el. Mai trec 2 ani. Se intampla ceva ce ii face sa petreaca mai mult timp impreuna.Fata se indragosteste de el. I se pare ca si lui ii place de ea. Ii spune "vreau sa incerc ceva" si il saruta. El se sperie si o refuza. Trece o luna poate mai mult. Nu isi mai vorbesc deloc .Fata sufera si dupa o vreme isi spune ca trebuie sa se lupte pentru dragostea ei . Si o face cu toate fortele ei. El se indragosteste de ea. Se iubesc. Foarte tare. Au o relatie ciudata. Puternica dar tainica. Doua luni. Apoi incepe durerea. Certuri , lacrimi , reprosuri , durere , durere , rana. Apoi ...tacere. Nimic.

Sfarsitul povestii inca nu se stie.

luni, 22 decembrie 2014

Adolescenta

Ciudati mai sunt adolescentii! Isi doresc sa aiba relatii dar nu stiu ce sa faca cu ele. Se joaca prea mult unii cu altii fara logica. Sunt prosti chiar si aceia care sunt inteligenti. Vorba din batrani " unde e multa minte e si prostie multa" se refera in 99,9% din cazuri , la adolescenti . Astia nu au auzit de sinceritate , valori morale , de iubire impartasita , de iubire neimpartasita, nu au auzit de conversatii la telefon , de plimbari in parc , de petreceri surpriza care nu necesita pregatiri demente , de cofetarii , de ocheade , de poezii, etc. Ei au auzit doar de facebook , de mesaje pe whatsapp , de cluburi , de shot-uri de tequila, de instagram , de mall-uri , de haine guess ,etc.Treziti -va !!!!!


sâmbătă, 22 martie 2014

Da.

Da. Este adevarat.Dupa cativa ani de suferinta , trece. De fapt nu trece dar se indeparteaza. Lasa urme adanci cu care te lupti dar speranta ca ceva bun poate aparea revine. Si da. Ceea ce nu te omoara te face mai puternic, mai intelept,mai bun si culmea culmilor mai frumos.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Exclusivitate

Cred ca fiecare dintre noi isi doreste exclusivitate pentru ceva. Unii vor exclusivitatea unor recorduri , altii vor exclusivitatea unor stiri , a unor etichete , a unei meserii , a unor creatii , a cunosterii , a profesiei si a multor lucruri. Dar cred ca exclusivitatea pe care o dorim toti este a celor pe care ii iubim. Dorim sa avem exclusivitate in iubire de la cei carora le acordam exclusivitatea iubirii. Cel mai trist sentiment uman este acela de a intelege in strafundul fiintei noastre ca nu avem exclusivitate. Ca ne impartim "iubirile" cu altii.