Da.

Da. Este adevarat.Dupa cativa ani de suferinta , trece. De fapt nu trece dar se indeparteaza. Lasa urme adanci cu care te lupti dar speranta ca ceva bun poate aparea revine. Si da. Ceea ce nu te omoara te face mai puternic, mai intelept,mai bun si culmea culmilor mai frumos.

Exclusivitate

Cred ca fiecare dintre noi isi doreste exclusivitate pentru ceva. Unii vor exclusivitatea unor recorduri , altii vor exclusivitatea unor stiri , a unor etichete , a unei meserii , a unor creatii , a cunosterii , a profesiei si a multor lucruri. Dar cred ca exclusivitatea pe care o dorim toti este a celor pe care ii iubim. Dorim sa avem exclusivitate in iubire de la cei carora le acordam exclusivitatea iubirii. Cel mai trist sentiment uman este acela de a intelege in strafundul fiintei noastre ca nu avem exclusivitate. Ca ne impartim "iubirile" cu altii.

Bula de sticla

Cred ca am trait pana azi intr-o alta lume.

Sa devii din nou un om

Sunt intamplari in viata pe care mult timp nu stii cum sa le traiesti. De fapt nu stii sa traiesti dupa ele. Iti zdruncina atat de tare credintele intime incat nu te mai recunosti nicicand , niciunde. Si poate sa treaca multa vreme pana cand iti dai seama ca traiesti. Mi-au trecut 3 ani din viata. Nu stiu ce am facut . Dar de foarte curand m-am trezit. Recunosc ca mai am momente de amortire ca atunci cand te trezesti dimineata din somn dar parca ai mai dormi si continui sa stai cu ochii inchisi. M-am trezit dupa 3 ani si nu mi-a placut de mine. Nu-mi place ce am devenit in timpul acestui "somn". Vreau sa devin din nou om. Omul care am fost. Pe 17 mai 2013 a murit tata. Mi-e tare dor de el.Mi-e tare dor de el. Mi-e tare dor de el.

GANDURI PENTRU CEI DERANJATI( E UN DEJA - VU )

Cand am facut acest blog nu m-am gandit nici o clipa ca va fi citit de oricine. Mi l-am dorit a fi citit doar de oameni dragi mie , apropiati , prieteni sau chiar elevi. Nu sunt o persoana publica si nici nu imi doresc asta , dar prin natura meseriei mele lucrez cu oameni . Cu multi oameni tineri . Unii dintre ei , cu timpul , mi-au devenit apropiati , altii din pacate , nu . Parerile pe care le-am expus pe blog , pe unii i-au incantat ( poate pentru ca gandeau la fel ca si mine ) , pe altii i-au suparat (poate pentru ca se vedeau vizati ) . Este normal sa fie asa . Va dati seama in ce lume am trai , daca toti am avea aceleasi opinii ? Ar fi groaznic de plictisitor. Cred ca diferentele de pareri , gandurile noastre , ne personalizeaza , ne fac oameni. Celor care au simtit suparare la citirea blogului meu , le repet ceea ce scrie pe antet : nu sunt un formator de opinii . Nu vreau , nu trebuie si nu ma intereseaza sa placa tuturor ceea ce gandesc. Iar daca totusi cineva doreste sa-mi modifice impresiile , gandurile sau parerile , ar trebui sa faca ceva ca sa-l aud , sa comunice la un nivel uman , sa aduca argumente. Altfel , voi stii doar ca e deranjat , dar nu voi intelege de ce - l intereseaza atat opinia mea.

Banchetul 2012

Aseara a avut loc banchetul de absolvire a claselor a XIIa. In primul rand a plouat torential mare parte din noapte asa ca lumea s-a simtit sechestrata inauntru. Apoi a fost o dezorganizare totala si din partea directorilor dar mai ales a elevilor. A fost prima data cand o generatie a tratat banchetul ca pe o petrecere oarecare . Au intarziat la ciocnirea paharelor de sampanie si s-au lasat asteptati si chiar chemati vehement de diriginti , au permis unor straini , iubiti sau iubite din afara, sa petreaca cu ei toata noaptea , au aparut puhoaie de parinti care parca se temeau de ceva , nu s-a facut nicio dedicatie pt niciun dirig , au fost imbracati in haine stralucitoare de proasta calitate ( fac o paranteza : imi aduc aminte de banchete in care unduiau taftale , catifele pan , voaluri naturale , matasuri naturale de o splendoare magica , rochii de seara lucrate de doina levintza ... ). Au fost doar rochii stralucitoare cu sticle colorate si paiete pe materiale ieftine , sintetice , de plastic , camasi colorate fara cravata , costume albe din carpa. Cuvantul ce-a caracterizat banchetul este : mediocritate. Cred ca aceasta generatie se va trezi candva si va realiza vidul pe care-l reprezinta sub coaja subtire poleita. Exista fara doar si poate si exceptii.Dar foarte putine.

Septembrie 2011

Am o prietena care are o spranceana mai ridicata decat cealalta si deaceea nu reuseste cosmeticiana sa o penseze egal. Cand m-am uitat la pozele ei m-am intristat dar ceva mi-a dat un imbold. Am 43 de ani si mi-am pierdut complet inocenta copilariei. Sunt obosita , frustrata, uneori ma simt singura , chiar daca am oameni in jurul meu. Am crezut in ceva 42 de ani si mi-am dat seama ca era doar inocenta mea . Am crezut ca oamenii pe care i-am ales in jurul meu ma iubesc la fel cum ii iubesc eu . Dar lucrul asta nu s-a intamplat. Nu zic ca nu se -ntampla niciodata , zic doar ca nu mi s-a intamplat mie. Si am zacut vreme de un an . Si nu pot spune ca m-am ridicat. Dar am inteles ceva. Viata unora dintre noi nu este fericita decat partial si pe termen scurt. Si viata mea a fost fericita o vreme. Poate ca sunt norocoasa si pentru putinul asta. Dar cel mai infiorator este ca mi-am pierdut inocenta . Vorbeam azi cu femeie mult mai tanara decat mine , trecuta deja printr-un divort urat , ramasa cu un copil destul de mic , singura , cu multe dureri in suflet. Mi-a zis asa :" cand persoana pe care o iubesti iti trage o palma te simti ca un gandac , ca un animal pentru ca ai senzatia ca te trateaza ca pe un animal " Si atunci mi-am dat seama ca fiecare om isi traieste propria lui drama. Dar asta nu inseamna ca oamenii nu mai rad .