Septembrie 2011

Am o prietena care are o spranceana mai ridicata decat cealalta si deaceea nu reuseste cosmeticiana sa o penseze egal. Cand m-am uitat la pozele ei m-am intristat dar ceva mi-a dat un imbold. Am 43 de ani si mi-am pierdut complet inocenta copilariei. Sunt obosita , frustrata, uneori ma simt singura , chiar daca am oameni in jurul meu. Am crezut in ceva 42 de ani si mi-am dat seama ca era doar inocenta mea . Am crezut ca oamenii pe care i-am ales in jurul meu ma iubesc la fel cum ii iubesc eu . Dar lucrul asta nu s-a intamplat. Nu zic ca nu se -ntampla niciodata , zic doar ca nu mi s-a intamplat mie. Si am zacut vreme de un an . Si nu pot spune ca m-am ridicat. Dar am inteles ceva. Viata unora dintre noi nu este fericita decat partial si pe termen scurt. Si viata mea a fost fericita o vreme. Poate ca sunt norocoasa si pentru putinul asta. Dar cel mai infiorator este ca mi-am pierdut inocenta . Vorbeam azi cu femeie mult mai tanara decat mine , trecuta deja printr-un divort urat , ramasa cu un copil destul de mic , singura , cu multe dureri in suflet. Mi-a zis asa :" cand persoana pe care o iubesti iti trage o palma te simti ca un gandac , ca un animal pentru ca ai senzatia ca te trateaza ca pe un animal " Si atunci mi-am dat seama ca fiecare om isi traieste propria lui drama. Dar asta nu inseamna ca oamenii nu mai rad .