Învăţământul românesc

Criza economică mondială are rădăcini adânci în toate domeniile activităţii umane , consecinţele putând fi grave şi greu de prevăzut. Proasta funcţionare şi gestionare a economiei este motivată de erori de prognoză a evoluţiei societăţii în ansamblul ei. Se poate spune că societatea se află în impas , deci şi învăţământul are această soartă.
Undeva există o fractură intre evolutia normală , ascendentă şi situaţia actuală. Una dintre cauze este evidentă : sistemul de învăţământ , prin excelenţă conservator ( ceea ce au învăţat bunicii învaţă şi nepoţii ) nu ţine pasul cu evoluţia societăţii , a noilor tehnologii care revoluţionează ştiinţa , cu noile curente din artă , cultură , literatură. Internetul şi televiziunea , la care au acces toţi tinerii , oferă informaţii permanent actualizate în toate domeniile , faţă de care curriculumul şcolar pare desuet şi neinteresant.
Referindu-ma la sistemul de învăţământ din România , acest aspect al crizei este justificat de trecerea bruscă de la lipsa de acces la informatică din perioada dictaturii , la acces nelimitat dupa 1990.
Dorinţa de schimbare imediată a condus la modificări haotice ale programei şcolare , ale planului de învăţământ , la aruncarea pe piaţă a unor manuale şcolare alternative , unele de calitate slabă , avizate de minister fără o analiză aprofundată.
Totul s-a făcut în grabă cu modificări şi reveniri care au indus o stare de confuzie în rândul cadrelor didactice şi al elevilor. Starea aceasta s-a perpetuat nepermis de mult timp , odată cu schimbarea echipei ministeriale ( care a avut loc la intervale scurte de timp ). Nu s-a urmărit o strategie unitară care să se finalizeze cu formarea unei generaţii de tineri cu o pregătire flexibilă , cu atitudine creativă şi motivată.
Programele şcolare sunt foarte slab acordate la realitaţile sociale , culturale , tehnice , actuale. Modificările operate , de fapt cosmetizări , se succed fără a se acorda timp suficient
pentru a se face aprecieri asupra dificultăţilor acesteia şi a adecvării la nivelul de înţelegere al elevilor. Există o slabă colaborare interdisciplinară la elaborarea programelor şcolare , ceea ce conduce la neînţelegere şi confuzie în mintea elevilor.
Sistemul unitar de evaluare a elevilor costituie o sintagma fără conţinut , atâta vreme cât el nu există , evaluarea fiind subiectivă , la latitudinea profesorului care poate fi mai “sever” sau mai “generos”. Din comisiile de evaluare şi concepere a subiectelor de teze naţionale sau examene de bacalaureat sau titularizare trebuie să facă parte profesori care , pe lânga o perfectă pregătire în domeniu , să aibă o foarte bună pregătire pedagogică şi psihologică şi calităţi morale desăvârşite. Din păcate pe toate palierele sistemului de evaluare ( de la teze până la examenele de titularizare ) se întâlnesc situaţii în care se urmareşte mai mult punerea în dificultate a celor chestionaţi decât măsura competenţei lor. ( de exemplu teza naţională la limba şi literatura română clasa a VIII a , semestrul II , 2009 ). Având în vedere faptul că trecerea elevilor dintr-o etapă de şcolarizare în alta superioara se face pe baza acestor evaluări , gravitatea acestei stări este cu atât mai mare. Este necesară fixarea unui barem clar de evaluare obiectivă a cunoştinţelor la fiecare obiect de învăţământ.
O componentă a procesului de formare a unui tânăr o constituie educaţia. Slaba calitate a actului educaţional în şcoală face ca pregătirea psihologică şi de atitudine să rămână cu precădere în răspunderea familiei şi a societăţii , mai bine spus în răspunderea mass-mediei şi a străzii. Şcoala se implică slab în supravegherea comportamentului elevilor , a ţinutei civilizate , a vocabularului folosit , iar familia nu supraveghează , din motive obiective , folosirea timpului liber de către tineri. Astfel încât aceştia sunt supuşi unui bombardament informaţional neselectat care le influenţează comportamentul , ajungându-se uneori la drame greu de îndreptat. Tot mai mulţi tineri cad sub influenţa drogurilor , alcoolului , prostituţiei , violenţei şi uneori a crimei. Se ştie ca tinerii sunt atraşi de comportamente excentrice , astfel încât fără o îndrumare competenta şi convingătoare pot cădea cu uşurinţă sub influenţa unor grupuri , secte , curente nefaste pentru formarea lor intelectuală şi psihologică , sănătatea şi chiar viaţa lor ( de exemplu curentul “ Emo” ).
Mass-media colaborează cu sistemul educaţional numai în măsura în care poate reflecta fapte de scandal , inducând în opinia publica ideea că ceea ce se petrece rău , ieşit din comun într-o unitate şcolara ( bătăi între elevi , profesori cu comportament deviat etc ) reprezintă o stare generală. În felul acesta prestigiul cadrului didactic scade , elevii nu-şi mai găsesc model în profesori , motivaţia învăţării se diminuează .
Publicaţiile care se adresează învăţământului practic nu există , emisiunile de radio şi TV , cănd se referă la învăţământ , informează numai despre greve , fapte reprobabile sau , la polul opus , fapte excepţionale: olimpiade , concursuri , examene.S-ar părea că învăţământul “trăieşte” numai în aceste extreme .Ministerul încurajează această stare de fapt şi în loc să stabilească drept criteriu de performanţă integrarea socială , profesională , rezultatul absolvenţilor după o perioadă de activitate productivă se referă aproape exclusiv la performanţele vârfurilor , câştigători de olimpiade , plecaţi în străinătate , încurajând transformarea şcolii româneşti în furnizor de “creiere de excepţie” pentru ţările cu nivel ridicat de dezvoltare.În acest fel decalajul dintre ţările dezvoltate şi România creşte şi aceasta se petrece pe banii contribuabililor români care au susţinut pregătirea şcolară a acestor tineri.
O problemă care adânceşte criza în învăţământul românesc este dotarea unitaţilor de învăţământ cu bază materială şi umană. Există şcoli bine dotate , aşa numitele şcoli bune , care atrag populaţia şcolară şi şcoli care sunt lăsate să se descurce cum pot , cu baza materială învechită sau lipsă şi cu încadrare slabă sau fără cadre didactice de specialitate.
Având în vedere faptul că elevi proveniţi din şcoli atât de diferite sunt evaluati cu aceleaşi subiecte de examen , fără a se respecta principiul egalităţii şanselor , rezultatele diferite conduc la lărgirea prăpastiei între şcolile aşa zis “bune” şi cele “slabe”.
Baza umană devine din ce în ce mai slabă în sectorul învăţământ. Meseria de cadru didactic este pe zi ce trece tot mai puţin atractivă . Dacă până în 1990 calitatea de dascăl era la fel de bine apreciată ca cea de medic , inginer , jurist , economist , etc şi învăţământul era acoperit cu personal bine pregătit , în prezent lipsa de motivaţie materială duce la integrarea în învăţământ a unor cadre didactice cu pregătire mai slabă , cu interes scăzut faţă de activitatea cu copiii.
Calitatea de cadru didactic este în general apreciată după situaţia încadrării în învăţământ : titular sau suplinitor. Este o apreciere greşită dacă ţinem seama de faptul că suplinitorul se prezintă periodic la un examen de titularizare , cu puţine posturi titularizabile , examen pentru care trebuie să se pregătească , iar titularul nu are parte niciodată de acest stres. Se ştie că o mare parte din profesorii titulari actuali au dobândit acest statut fără examen , pe bază de dosar , în 1990 când , la presiunea străzii , ministerul a titularizat pe toţi cei care au solicitat aceasta. Sunt profesori cu har , pentru care meseria lor înseamnă mai mult decât modul de a-şi câştiga existenţa , atât între titulari cât şi între suplinitori. Ar fi interesant un studiu pe această temă.
În statele dezvoltate învăţământul reprezintă prioritate naţională, şcoala fiind motorul civilizaţiei şi dezvoltării omenirii. Când va fi aşa în România ?

Teze

Au început unele dintre cele mai plictisitoare zile din cursul unui an şcolar. Zilele de teze , zilele de dinaintea tezelor când trebuie sa concepi subiecte - mai simple şi apoi şi mai simple - dar apoi vin zilele de după. O groază , un plictis nebun , o greaţă infinită - zilele în care corectezi tezele. Multele mizerii , şmecherii , viduri imense de logică , teama ca vei fi întrebat " de ce nu e corectă rezolvarea mea ?" , de fapt teama că te va lua gura pe dinainte si vei răspunde " eşti atât de prost încât nici nu-ţi dai seama unde ai greşit !!!!!!" Iţi trebuie forţă ca sa repeţi de doua ori pe an trecerea prin zilele de teză ! Din când în când bucuria că cineva a învăţat sau e deştept. Asta îţi dă speranţă. Că nu ai vorbit degeaba. Că cineva te-a ascultat. Şi mergi înainte.

Decizii

Suntem sclavii propriilor noastre decizii.

Pentru fata mea!!!

Am cules niste citate dragute despre fiice si i le dedic fetei mele:

• “Fiicele sunt mai pretioase decat ai fi visat vreodata!”


• “O fiica.O incantare.O perfectiune.Lucrul cel mai nou de pe luma.Atat de mica.Si invaluita de mister.”


• “Primul fluture.Primul tau curcubeu.Primul dinosaur.Iti multumesc pentru ca ne-ai redescoperit lumea.”


• “Fiicele sunt daruri,flori de primavera,saruturi din palma.imbratisari,si surasuri neasteptate.”


• “O fiica inseamna un morman de haine-purtate si curate deopotriva.O incalceala de dresuri.Un maldar de pantofi desperecheati.”


• “Viata nu e niciodata gri atunci cand ai o fata”


• “Pentru fete lumea e plina de minuni pe care abia asteapta sa le imparta cu tine-cum ar fi pomii in floare si stropii colorati ai curcubeului”

Sesiunea de comunicari stiintifice " Interferente"

Este al 7-lea an in care particip in comisia de matematica pe post de evaluator. De la an la an a fost mai rau. Anul acesta au fost doar 8 lucrari prezentate si 6 din ele erau copiate .Dar asta nu inseamna mare lucru pentru ca si cartile sunt facute tot din carti dar majoritatea din ele nu au putut fi prezentate liber. Mai mult , chiar si cu foile in fata , pe tabla erau scrise gresit. Am plecat cu sentimentul de jena ca acceptam fara sa vrem mediocritatea. O acceptam , dar sa o ridicam si la rang de valoare ? Cred ca multi nici nu mai stiu ce inseamna valoare. Imi aduc aminte de lucrari pe care le-am evaluat in anii anteriori , de o valoare si finete matematica deosebita. Se pare ca am pierdut ceva pe drum. Si automat ma intreb , mai putem recupera ceva ?

Farscape

Chiar daca s-a terminat la axn sci-fi , as vrea sa aduc un omagiu acestui serial care m-a impresionat pana la lacrimi:Farscape! Idee buna , actori frumosi , sf , final fericit. Uitati-va la el , e super !

Prefata

"Am avut experiente care m-au adus in pragul mortii mai mult decat trebuia; nu e ceva
cu care sa te poti obisnui vreodata. Parea ciudat de inevitabil ca trebuie sa mai dau ochii cu moartea inca o data. Ca si cum as fi fost insemnata pentru dezastru. Am scapat de fiecare data, dar tot venea dupa mine. Totusi, de data asta era mult mai diferit decat de celelalte ori.
Puteai sa fugi de cineva de care ti-era frica, puteai sa te lupti cu cineva pe care-l urai.
Toate reactiile mele erau indreptate spre acest gen de ucigasi – monstrii, dusmani. Cand il
iubeai pe cel care te omora, nu-ti mai ramanea nimic de facut. Cum poti sa fugi, cum poti sa te
lupti, cand asta presupunea sa-l ranesti pe cel pe care il iubesti? Daca viata era singurul lucru
pe care puteai sa-l dai pentru cel pe care il iubeai, cum poti sa nu ti-o dai?
Era oare acela , cineva pe care chiar il iubeai?"