Ma emotioneaza chiar si numele " Ultimul clopotel ". Este un sfarsit. Si un inceput. Nu stii niciodata ce va fi mai departe , stii doar ce a fost . Si a fost frumos. Fiecare dintre voi , elevii mei , aveti un loc in inima mea. Este al vostru si ramane pentru totdeauna .
Astazi a fost una din cele mai ciudate zile din viata mea. In timpul "ceremoniei" nu am resimtit emotii foarte puternice insa cand totul s-a terminat si am iesit cu Cezar in curte lucrurile s-au schimbat. In urma discutiilor constientizam amandoi ca liceul chiar s-a terminat si ma abtineam cu greu sa nu plang. Parca imi este dor deja de liceu. Imi e dor de lipsa de griji. Imi este dor de colegi, de profesori, de prieteni.
RăspundețiȘtergereUnii chiar au plans...
RăspundețiȘtergereO sa imi fie dor de liceu, de profesori...
Nu am fost emotionata de ce s-a intamplat la ultimul clopotel ... mi se parea ceva natural, ceva firesc ...
RăspundețiȘtergereDar acum, cand am ajuns acasa, realizez ca este inceputul sfarsitului ... Sfarsitul a celor mai frumosi ani din viata, cand eram lipsiti de griji, cand "timpul inca mai avea rabdare" ...
Intram in viata, dar intram cu dreptul!!!
O sa-mi fie dor de toti ...
Sa ne revedem cu bine, dragi colegi si dragi profesori ...
Este un moment trist, dar nu din cauza faptului ca am terminat liceul, ci din cauza faptului ca pana acum puteam face tot ceea ce facea si un adult fara sa am grijile si obligatiile pe care le are un adult...acum totul se va schimba brusc...
RăspundețiȘtergereDa, a fost frumos...
RăspundețiȘtergereVad ca primesc niste comentarii anonime. Ultimul primit nu-l pot publica in forma trimisa.Imi pare rau pentru asta si rog pe cel care l-a trimis sa-l rescrie.
RăspundețiȘtergereSau poate sa-si spuna identitatea.....
RăspundețiȘtergere:D
RăspundețiȘtergereAstia mici habar n-au :D