Am mai scris o data pe blog acelasi lucru : suntem sclavii propriilor noastre decizii. De ce avem momente cand nu putem spune NU ? De ce , chiar si atunci cand stim ca ne va fi rau , nu putem spune NU ? De ce , acel om care ne roaga din rasputeri ceva , pe care - l ajutam , ne face apoi un rau sau se poarta rau ?
PENTRU CA SUNTEM PROOOOOOSTI!
Poate pentru ca suntem destul de fraieri incat inca mai credem ca oamenii se pot schimba. Sau pentru ca inca mai vedem parti bune care nu exista in anumite persoane. Sau pentru ca pur si simplu este in firea noastra sa facem bine, chiar daca nu merita cu adevarat.
RăspundețiȘtergereOri una dintre cele de mai sus, ori chiar asta trebuie sa facem. Un fir al vietii pe care noi trebuie sa il urmam? Prea multa filozofie pentru ora asta. Totusi, nu pot sa nu ma gandesc la efectul fluture al fiecarei decizii a noastra. In orice caz, "zarurile au fost aruncate" odata cu momentul in care luam hotararea si nu mai putem face nimic decat sa ne asumam orice se intampla mai departe. Regretele sunt inutile.